Sub plopi - de César Vallejo

 

Pentru José Eulogio Garrido*

Ca hieratici trubaduri, înlănțuiți,
însângerații plopi au adormit.
Pasc ierburi verzi sub soare amurgit
turme-n Betleem, pe dealuri line și cuminți.
Și-un  vechi păstor, al celor de pe urmă 
martiri ai luminării,-nfiorat,
în ochii săi pascali și-a adunat
stele neprihănite, într-o turmă.
Trudit ca un orfan el cade-ngenucheat
 pe-al câmpul altar, șoptind îndoliat;
și ruginesc umbros tălăngi umile.
Albastru împletit subzistă în  metal,
și-n el, cu-nvăluitele pupile,
își lasă urletul un câine pastoral.

traducere - g.Cristea

Notă*
José Eulogio Garrido Espinoza ( Huancabamba, noiembrie1888 - Trujillo, 22 iulie 1967 ) a fost un scriitor , profesor universitar și jurnalist peruvian , precum și un pasionat de folclor. 

César Vallejo este unul dintre cei mai recunoscuți poeți peruani din întreaga lume, având în vedere inovația impresionantă pe care opera sa a însemnat-o pentru poezia din secolul XX. S-a născut pe 16 martie 1892 la Santiago de Chuco și a murit la Paris, la vârsta de 46 de ani. Poezia sa se caracterizează prin prezentarea unui limbaj poetic foarte autentic care, deși s-a bazat la începuturile sale („Vestitorii negri”) pe temeliile modernismului, puțin câte puțin a reușit să se diferențieze atât de mult încât nu a avut niciun punct de comparație (romanul„Trilce”). De asemenea, el a cultivat narațiunea, oferind lucrări precum „ Escalas ” și „ Paco Yunque ”, una dintre cele mai cunoscute povești ale sale.

Vallejo este considerat a fi unul dintre autorii care au știut să anticipeze avangarda.

Bajo los álamos 
de César Vallejo

Para José Eulogio Garrido

Cual hieráticos bardos prisioneros,
los álamos de sangre se han dormido.
Rumian arias de yerba al sol caído,
las greyes de Belén en los oteros.
El anciano pastor, a los postreros
martirios de la luz, estremecido,
en sus pascuales ojos ha cogido
una casta manada de luceros.
Labrado en orfandad baja al instante
con rumores de entierro, al campo orante;
y se otoñan de sombra las esquilas.
Supervive el azul urdido en hierro,
y en él, amortajadas las pupilas,
traza su aullido pastoral un perro.