Clopotul bate încet ora cinci
După-amiaza în Kastamonu*
Și mă gândesc la satul românesc în care m-am născut
Apoi, mă rog pentru cei care m-au adus în Turcia.
Îmi simt pantofii uzi prin băltoacele ploii
Și mirosul mării care-mi înflăcărează nările,
Sunt pe puntea feribotului ,,Nazım''.
Mama suferă din cauza răului de mare.
Sunt balada groaznică a emigranților nebuni;
„Fumul vaporului e noduros ca o cioată,
Oamenii din Dobrogea au părăsit conacul''.
A fost odată o păstoriță din Tunali
Și-aș spune că doinea la fel de frumos ca vârsta ei
Atunci numele meu Yahya
A început a plânge
În acea noapte a sosit o telegramă de la Consulat.
Ochii noștri nu erau pregătiți pentru somn,
Vasul nostru era plin, căminul nostru gratuit.
Era Ziua părinților în satele dimprejur,
S-au tras treizeci de salve de tun de pe faleză.
Un vapor a părăsit portul
zgâriind chipul nemărginirii.
Fețele noastre iubitoare
Au început să zâmbească în acel moment.
Constanța rămânea o grămadă de pietricele
În urmă. Suflet obsedat de valuri...
Sunt pe puntea feribotului ,,Nazim''
Mama suferă din cauza răului de mare.
Sunt îndrăgostit nebunește de balada imigranților.
Clopotul bate încet ora cinci
După-amiaza în Kastamonu,
Și mă gândesc la satul românesc în care m-am născut.
traducere - g.Cristea
Notă*
Kastamonu - oraș situat în nordul Turciei - provincia cu același nume cu deschidere la Marea Neagră
Yahya Benekay (n. la 30 noiembrie 1925, în satul Nisipari, jud. Constanța, România - m. la 22 martie 1997, în Istanbul, Turcia) fiul lui Fethiye Hanım și al negustorului Süleyman Benekay.
După de cel de-al doilea război mondial, în 1935, împreună cu familia emigrează în Turcia. După absolvirea Școlii Gimnaziale Eskișehir (1944) și a Liceului Kütahya (1947), a absolvit Facultatea de Științe Sociale și Politice a Universității Ankara (1951). A lucrat ca șef la Biroul de venituri, taxe și impozite, din Eskișehir (1952) și ca inspector la Ministerul Vămilor și Monopolului (1956). Scrie în afară de poezie, scenarii de filme, reportaje literare, fiind cunoscut și ca traducător din literatura română, dând printre altele și versiunea turcă a romanului lui Zaharia Stancu ,,Jocul cu moartea''. Lucrarea sa ,,Güneydoğu Yollarında''(Pe drumurile din sud-est) a fost distinsă cu premiul Societății de lingvistică turcă în 1962.
Primele poezii ale lui Yahya Benekay au fost publicate în revistele ,,Çınaraltı'' (1941-1948) și ,,Șadırvan'' (1949), participând la întâlnirile literare pe care le-a organizat la Centrul Comunitar Ankara și la casa lui Behçet Kemal Çağlar, în timp ce era student.
Interviurile sale despre poezie, analiză socială și oamenii Anatoliei au fost publicate, începând din 1954, în reviste și ziare precum Hisar, Mülkiye,Varlık, Gândirea turcească, Ilgaz, Defne, Çağrı, Akșam, Hayat.
Face parte din comunitatea literară formată în jurul revistei Hisar între 1950-1980 . În timp ce poeziile sale au fost publicate mai mult în prima perioadă a revistei Hisar, proza sa apare, mai ales, în cea de-a doua perioadă de publicare a revistei.
Revista Hisar a publicat în total nouăsprezece poezii și șaisprezece proze. Öztürk Emiroğlu afirmă că Benekay este unul dintre fondatorii revistei Hisar, dar numele său nu apare evocat.
[Antologie de poezie turcă de la începuturi până azi; Türk Edebiyatı İsimler Sözlüğü (Literatură turcă - Nomenclator poeți)]
Felicitări, Gabriel!
RăspundețiȘtergere