Peisaj - de Federico Garcia Lorca

Câmpul

cu măslini

se deschide și-nchide

ca un evantai.

Deasupra livezii

e-un cer prăbușit

și-o vânătă ploaie

cu luceferi de gheață.

Tremură trestia și umbra

pe țărmuri de râu.

Se unduiește aerul cărunt.

Măslinii-s împovărați

de suferință.

Un stol 

de păsări prizoniere

își mișcă lungi

cozi spre întuneric.

traducere - g.Cristea

Paisaje

de Federico Garcia Lorca

El campo 

de olivos 

se abre y se cierra 

como un abanico. 

Sobre el olivar 

hay un cielo hundido 

y una lluvia oscura 

de luceros fríos. 

Tiembla junco y penumbra 

a la orilla del río. 

Se riza el aire gris. 

Los olivos, 

están cargados 

de gritos. 

Una bandada 

de pájaros cautivos, 

que mueven sus larguísimas 

colas en lo sombrío.