Mama mea n-a avut grădină,
decât insule stâncoase
plutind, sub soare,
pe coralii lor sensibili.
În ochii ei n-a-nflorit nici un ram,
ci doar multe vergele.
Au fost vremurile acelea, când alerga desculță
pe drumul orfelinatelor
și nu-nvățase încă să râdă,
când putea privi doar orizontul.
Ea n-a avut budoar de marmură,
nici sufragerie de răchită
cu vitralii umbroase și luxuriante
Mama a avut doar cântecul și basmaua,
pentru a-mi legăna speranțele lăuntrice,
pentru a-și ridica funtea de regină uitată
și-a ne lăsa palmele sale, ca niște pietre prețioase,
stavilă ruinelor reci ale vrăjmașului.
traducere - g.Cristea
Scriitoarea Nancy Morejón este una dintre cele mai relevante voci din poezia cubaneză actuală și, prin extensie, în America Latină. O adeptă a artei lirice, dar și o admiratoare a lui Nicolás Guillén, ne-a oferit compoziții în care a îmbogățit așa-numita poezie neagră; dar opera ei merge mai departe, iar acest lucru este demonstrat de numeroasele versuri în care poeta se contopește în viața de zi cu zi a Havanei natale și în procesele revoluționare ale țării sale; fără a uita unul dintre aspectele sale poetice precum fuziunea poeziei cu alte arte. Pe lângă faptul că este poetă, eseistă, traducătoare și naratoare, este și membră a Academiei Cubaneze de Limbi și prezidează asociația scriitorilor UNEAC Scriitori și artiști cubanezi. În anul 2001 i s-a decernat Premiul Național de Literatură din Cuba.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu