Cine-i vede mergând prin oraș dacă toată lumea-i oarbă? Se țin de mână: ceva vorbește prin degete, limbile dulci ling palma umedă, curgând printre falange, iar deasupra e noaptea plină de ochi. Sunt îndrăgostiții, insula lor plutește-n derivă spre moartele peluze, spre porturile care se deschid între așternuturi. Totul se încurcă dincolo de ei, totul își găsește valoarea ascunsă; dar nici nu-și dau seama că, pe măsură ce se tăvălesc în nisipul amar și există un gol în spectacolul nimicului, tigrul este o grădină nălucind. Apar zorii peste camioanele de gunoi, orbii încep să iasă, furnicarul își deschide porțile. Vlăguiți, îndrăgostiții se privesc și se ating înc-o dată, înainte de a simți mirosul zilei. Sunt deja îmbrăcați, deja ies pe stradă. Și abia atunci când sunt morți, când sunt îmbrăcați, orașul îi recuperează ipocrit și le impune îndatoririle cotidiene.
¿Quién los ve andar por la ciudad si todos están ciegos ? Ellos se toman de la mano: algo habla entre sus dedos, lenguas dulces lamen la húmeda palma, corren por las falanges, y arriba está la noche llena de ojos. Son los amantes, su isla flota a la deriva hacia muertes de césped, hacia puertos que se abren entre sábanas. Todo se desordena a través de ellos, todo encuentra su cifra escamoteada; pero ellos ni siquiera saben que mientras ruedan en su amarga arena hay una pausa en la obra de la nada, el tigre es un jardín que juega. Amanece en los carros de basura, empiezan a salir los ciegos, el ministerio abre sus puertas. Los amantes rendidos se miran y se tocan una vez más antes de oler el día. Ya están vestidos, ya se van por la calle. Y es sólo entonces cuando están muertos, cuando están vestidos, que la ciudad los recupera hipócrita y les impone los deberes cotidianos.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu