Sonetul XXVII - de Pablo Neruda

 

Goală, arăți atât de simplu, ca una din palmele tale,

fină, terestră, micuță, plină, transparentă,

ai linii de lumină selenară, cărări întunecate, 

goală, îmi pari firavă ca grâul fără boabe.

Goală, ești albăstrie ca nopțile din Cuba,

crescându-ți iedere și stele-n păr,

goală, îmi pari copleșitoare și gălbuie

ca vara pătrunzând printr-o biserică de aur.

Goală, arăți ca una din unghiile tale,

curbată, delicată, rozie până-n zorii zilei,

când te cobori prin subteranul lumii,

ca într-un lung tunel pavat cu slujbe și costume:

lumina ta se stinge, se-acoperă, se desfrunzește

și iarăși se-ntoarce ca să devin-o palmă goală.

traducere - g.Cristea

SONETO XXVII

de Pablo Neruda

Desnuda eres tan simple como una de tus manos, 

lisa, terrestre, mínima, redonda, transparente, 

tienes líneas de luna, caminos de manzana, 

desnuda eres delgada como el trigo desnudo.

Desnuda eres azul como la noche en Cuba, 

tienes enredaderas y estrellas en el pelo, 

desnuda eres enorme y amarilla 

como el verano en una iglesia de oro.

Desnuda eres pequeña como una de tus uñas, 

curva, sutil, rosada hasta que nace el día 

y te metes en el subterráneo del mundo

como en un largo túnel de trajes y trabajos: 

tu claridad se apaga, se viste, se deshoja 

y otra vez vuelve a ser una mano desnuda.