Mi-a rămas în ochi, ca bătută în cuie, imaginea acelui camion cu grâucare mergea greoi, scârțâind șipresărând cu spice drumul drept.
Nu te preface acum că râzi !Tu nu știi de câte amintiri profundesunt absorbită!
Din adâncul sufletului meu zboarăo aromă de cireșe amare până-n buze.Are încă culoarea pielii mele închise, ce nu-și mai amintește mirosul snopilor de grâu.
Ah!, cât aș dori să te iau cu mine,să dormim o noapte în câmpși s-o petrec în brațele tale până la ziuă,sub coroana nebună a unui arbore.
Sunt aceeași fată sălbatică,pe care cu ani în urmă ai strâns-o în brațe.
traducere - g.Cristea
Raiz salvajede Juana de Ibarbourou
Me ha quedado clavada en los ojosla visión de ese carro de trigoque cruzó rechinante y pesadosembrando de espigas el recto camino.
No pretendas ahora que ría!Tu no sabes en qué hondos recuerdosestoy abstraida!
Desde el fondo del alma me subeun sabor de pitanga a los labios.Tiene aún mi epidermis morenano sé que fragancias de trigo emparvado.
Ay, quisiera llevarte conmigo!a dormir una noche en el campoy en tus brazos pasar hasta el díabajo el techo alocado de un árbol!
Soy la misma muchacha salvajeque hace años trajiste a tu lado.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu