marți, 16 februarie 2021

Nălucire - de Rafael Obligado

 






Vine în vis, se simte, se zărește
în tremurul de buze, nechemată;
Zorii o văd fugind pe nalte creste,
prin amurgita  umbră zbuciumată.
 
Emană melancolica aromă
de trandafir - funebră vestejire; 
Se pierde în tămâie, se consumă
ca licărul luminii din privire.
 
Surata dup-amiezii,-ngândurată,
prin adâncimea văii scânteiază
- un fulger orbitor, ca o săgetată,
în palidul azur se estompează.


traducere - g.Cristea

Rafael Obligado (27 ianuarie 1851 - 8 martie 1920) a fost un poet și dramaturg argentinian.
În anii 1880, el a devenit cunoscut ca ,,el poeta del Paraná'' (poetul râului Paraná). A scris poezie cu teme gauchiste, dar folosind limbajul cultivat și educat. El a fost puternic influențat de poezia franceză contemporană și a devenit cunoscut în Argentina pentru poemul său ,,Santos Vega'', o odă a unui gaucho-troubadour, un tip de compozitor și interpret cunoscut în Argentina sub numele de payador.


Visión
de Rafael Obligado


Se sueña, se presiente, se adivina, 
estremécese el labio y no la nombra; 
el alba la ve huir de la colina 
velada entre los pliegues de la sombra.


Espira el melancólico perfume 
de la rosa en un féretro olvidada; 
se deshace en incienso, se consume 
a la rápida luz de una mirada.


Hermana de la tarde, pensativa 
en el fondo del valle resplandece; 
un instante deslumbra, y fugitiva 
en el pálido azul se desvanece.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Bufnițele - de Alberto Blanco