În această fundătură fără ieșire - de Ahmad Šāmlū

 

Te caută-n gură dac-ai spus: te iubesc.

Îți caută-n inimă,

sunt timpuri ciudate, prietene.

Iubirea le dă lovituri de bici

împreună cu stâlpii drumului.

Trebuie să-ți ascunzi dragostea în cel mai secret colț al casei.

În această fundătură întortocheată și rece

mențin focul  cu lemnele poeziei și cântecului.

Nu risca să gândești,

sunt vremuri tulburi, prietene.

Cel ce-ți bate noaptea în poartă

a venit să ucidă înflăcărata lampă.

Trebuie să-ți ascunzi lumina în cel mai obscur colț al casei.

Sus, acolo sunt măcelarii stăpânind drumurile

cu o buturugă și o machetă însângerate;

Sunt timpuri bizare, prietene.

Îți vor sluți zâmbetul de pe buze și doinele din voce.

Trebuie să-ți ascunzi bucuria în cel mai trist colț al casei.

O frigăruie din carne de  canar pe focul crinului și zambilei.

Sunt vremuri ciudate, prietene.

Diavolul, amețit de victorie, sărbătorește-n capul mesei plânsul nostru.

Trebuie să-l ascunzi pe Dumnezeu în cel mai neștiut colț al casei.

traducere din spaniolă - g.Cristea

Ahmad Shamlou (Ahmad Šāmlū - n.12 decembrie 1925, Teheran , Iran -  24  iulie 2000) a fost un poet, scriitor și jurnalist iranian. Shamlou a fost probabil cel mai influent poet al Iranului modern. Poezia sa inițială a fost influențată de și în tradiția lui Nima Youshij.
Ahmad Chamlou a fost influențat de poezia europeană, Maïakovski , Lorca , precum și de Prevert , Aragon , Éluard sau Apollinaire . S-a arătat un oponent hotărât al poeziei prosodice și metrice, impropriu pentru exprimarea erei contemporane și un susținător al „poeziei libere''

                                                               (Wikipedia)

En este callejón sin salida

de Ahmad Šāmlū 

Buscan en tu boca por si hubieras dicho: te amo.

Buscan en tu corazón

es un tiempo extraño, amigo mío.

Al amor

le dan latigazos

junto a los postes del camino.

Hay que esconder el amor en el rincón más oculto de la casa.

En este callejón serpenteante y frío

mantienen el fuego con los leños de la poesía y de la canción.

No te arriesgues a pensar,

es un tiempo extraño, amigo mío.

El que de noche llama a la puerta

ha venido a matar al farol en su llama.

Hay que esconder la luz en el rincón más oculto de la casa.

Alto, ahí están los carniceros dominando los caminos

con una tabla y un machete ensangrentado;

es un tiempo extraño, amigo mío.

Van a cicatrizar la sonrisa de los labios y las canciones de la boca.

Hay que esconder la alegría en el rincón más oculto de la casa.

Un pincho de carne de canario sobre el fuego de azucena y jacinto.

Es un tiempo extraño, amigo mío.

Satán, ebrio de victoria, está celebrando en la mesa nuestro llanto.

Hay que esconder a Dios en el rincón más oculto de la casa.

traduccion del persa - Clara Janés