Mi-e teamă. Seara e gri și-n suferințăcerul ca o gură de mort s-a căscat.Mi-e inima un strigăt de domnițăuitată prin străfundul unui pustiu palat.
Mi-e teamă - mă simt atât de mic și obosit,că luminez în noapte fără să meditez la ea.(În capul meu bolnav nu-ncape vis ursit,la fel cum în văzduh n-a încăput o stea.)
Fără discuții, în ochii mei există întrebareași-n gura grea e-un strigăt, dar glasul meu e mut.Nu e ureche pe pământ, ca să-mi asculte jaleaabandonată-n infinitul miezului de lut!
Iar universul moare de calma lui sfârșire,fără serbări de soare sau asfințit verzui.Saturn agonizează - a mea păcătuire;Mușcat de cer, pământul e fructul amărui.
Prin vastități de spațiu se tot perindă noriorbiți de întuneric, ca bărcile prin ceațăce-ascund sub a lor cale căzute stele-n zori.
Iar moartea lumii cade peste subțirea-mi viață.
traducere - g.Cristea
Tengo miedode Pablo Neruda
Tengo miedo. La tarde es gris y la tristezadel cielo se abre como una boca de muerto.Tiene mi corazón un llanto de princesaolvidada en el fondo de un palacio desierto.
Tengo miedo -Y me siento tan cansado y pequeñoque reflojo la tarde sin meditar en ella.(En mi cabeza enferma no ha de caber un sueñoasí como en el cielo no ha cabido una estrella.)
Sin embargo en mis ojos una pregunta existey hay un grito en mi boca que mi boca no grita.¡No hay oído en la tierra que oiga mi queja tristeabandonada en medio de la tierra infinita!
Se muere el universo de una calma agoníasin la fiesta del Sol o el crepúsculo verde.Agoniza Saturno como una pena mía,la Tierra es una fruta negra que el cielo muerde.
Y por la vastedad del vacío van ciegaslas nubes de la tarde, como barcas perdidasque escondieran estrellas rotas en sus bodegas.
Y la muerte del mundo cae sobre mi vida.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu