Ce albastru îmi rămâne?În ce aur și trandafir mă poticnesc,ce fericire se face miere în gura measau care râu îmi cântă la sân?
Este ora amărăciunii, ora încremenităîn care trecutul, ca un fruct înăcrit,îmi dă doar moalele scofâlcitși un sentiment confuz de frică.
Pământul mă apropie de odihnafinală, sub arborii înalți,acei chiparoși pe care i-am cântatși pe care-i văd acum în paza celor morți.
Iubii, ah, Doamne, iubii oameni și fiareși mi-a rămas doar loialitatea câineluice veghează asupra insomniei melecu ochii săi atât de dulci și-atât de buni.
traducere - g.Cristea
Hora moradade Juana Ibarbourou
¿Qué azul me queda?¿En qué oro y en qué rosa me detengo,qué dicha se hace miel entre mi bocao qué río me canta frente al pecho?
Es la hora de la hiel, la hora moradaen que el pasado, como un fruto acedo,sólo me da su raso deslucidoy una confusa sensación de miedo.
Se me acerca la tierra del descansofinal, bajo los árboles erectos,los cipreses aquellos que he cantadoy veo ahora en guardia de los muertos.
Amé, ay Dios, amé a hombres y bestiasy sólo tengo la lealtad del perroque aún vigila a mi lado mis insomnioscon sus ojos tan dulces y tan buenos.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu