Soarele s-a sfărâmat de Federico Garcia Lorca

 

Soarele s-a sfărâmat

printre nori de aramă.

Munți albăstrii revarsă-un aer blând.

Pe-o pajiște de cer,

între-nflorite stele,

călătorește luna 

- o seceră de aur.

Pe câmpul, (ce-așteaptă suflete pereche),

pășesc plin de durere.

Cărarea e pustie.

Și totuși, inima

îmi cânt-un vis ciudat

al unei pasiuni ascunse

în depărtări de-abis.

Ecou de mâini firave

pe fruntea mea cea rece,

iubire pârguită

de ochi înlăcrimați!

traducere - g.Cristea

Se ha quebrado el sol

de Federico Garcia Lorca

 

Se ha quebrado el sol

entre nubes de cobre.

De los montes azules llega un aire suave.

En el prado del cielo,

entre flores de estrellas,

va la luna en creciente

como un garfio de oro.

Por el campo, (que espera los tropeles de almas),

voy cargado de pena.

Por él camino solo.

Pero el corazón mío

un raro sueño canta

de una pasión oculta

en distancia sin fondo.

Ecos de manos blancas

sobre mi frente fría,

¡pasión que madurara

con llanto de mis ojos!