Nu doar tu - de Ömer Faruk Toprak

 

În noaptea asta sunt singur cu întunericul
iartă-mă  dar îmi voi asculta un pic inima
orice-ar bate libertate tristețe iubire
în adâncul ei sunt toate aceste sentimente
sub soare și sub pământ
știu că am vorbit cu ea ore-n șir
iartă-mi ochii ce-au uitat să mai plângă
 nu vreau la acestă oră din noapte 
să asculți toate aceste lucruri
lasă-ți părul să-mi cadă pe umeri
muzica  libertății  trebuie să-ți atingă limba
m-am gândit la tine când îi îmbrățișam
 pe cei care vorbesc în numele libertății de pe cinci continente
băieți căzuți de dragul ei
viața lor plină de flori ca un izvor
un soare de primăvară și frunze umede
o față iubitoare pentru prima dată cu o privire plină de speranță
a început din nou să vorbească

*

În seara asta sunt singur cu întunericul
aproape de-ndepărtata inimă a stelelor din copaci
păr revărsat pe chipul și palmele-arzânde
mi-ar plăcea să vorbim despre dragoste
dar există orașe-n China care nu au fost încă salvate
renumite pentru cozi împletite și ochi oblici
orezul este cultivat acolo pe mii de hectare de teren
se spune că nesfârșite hectare de teren iarăși au fost inundate 
inima mea iubitoare de oameni va vorbi din nou
alături de cei mulți care-și câștigă pâinea cu mare trudă
începând munca în fiecare dimineață odată cu răsăritul
pietrarul Süleyman și șoferul verdelui camion Ahmet 
cu priviri curate și inimi generoase
spunând legenda lui Ismail din Manavgat*
în timpul pauzei de masă sau pe răcoarea serii
poveștile noastre de mult timp uitate
un timp străvechi ca fumul unei țigări...
îmi odihnesc privirea pe chipul tău
nu mă gândesc doar la tine ci și la 
satele luminate cu vreascuri sau orașele neelectrificate
la camioanele ce parcurg kilometri nesfârșiți
purtând corespondența vestului către orașele din est
la barje încărcate cu cărbune și oameni necăjiți
și iubesc pământul țării mele mirosind a sudoare

*

în seara asta sunt singur cu întunericul
știu că acest vânt vine dinspre ocean
mâine dimineață când mă voi trezi în zori
pentru că eu cred în libertate și-n viață
te voi săruta din nou pe buze
nu numai pe tine ci pe toți oamenii
cârmaci de șlepuri și docheri ce lucrează pe Dunăre
patrioți capturând poduri din mâinile dușmanului
sergentul Henri sfidând mitralierele Cherbourgului*
în sfârșit pe voi toți luptătorii pentru libertate
care sunteți printre cele mai sfinte  amintiri ale mele

traducere - g.Cristea

Notă* 
Manavgat - un oraș și district al provinciei Antalya din Turcia.
Cherbourg - localitate în Franța, unde s-a dat o parte din Bătălia pentru Normandia în timpul celui de al doilea război mondial. 

      Ömer Faruk Toprak s-a născut la Istanbul în 1920. A murit la Istanbul la 20 august 1979. După absolvirea liceului în 1941, a studiat la Facultatea de Drept a Universității din Istanbul timp de 3 ani, apoi a părăsit școala. Între anii 1945-1947, a lucrat la Direcția Publicații a Ministerului Educației. S-a transferat la Petrol Ofisi ca funcționar public în 1948 și s-a retras din această instituție în 1972. 
     Prima sa poezie a fost publicată în 1938 în revista „Servet-i Fünun Uyanıș”. Era cunoscut pentru poeziile sale publicate în reviste precum Yeni Edebiyat, Yeni Horizons, Varlık, Ant, Fikir ve Sanat, Yığ, Yön. A scris inițial poezii reținute, rimate, emoționante. Apoi a apelat la poezia social-realistă. 
     A publicat ultimele numere ale revistei „Walking”, care a reunit artiști socialiști. Premiile Ömer Faruk Toprak Poetry, care au fost decernate începând cu anul 1980 de soția sa Füruzan Toprak, au fost recunoscute ca fiind un premiu național. De asemenea, are lucrări în genul romanelor, poveștilor și memoriilor. Adam Publishing a publicat toate poeziile sale.
                                                        

(İBNA’nın ''Edebiyat Takvimi" - Calendarului literar İBNA)

Yalniz sen değil 
Ömer Faruk Toprak

  
Bu gece tek başıma karanlıktayım
affet beni biraz kalbimi dinleyeceğim
gerçi ne vasta  hürriyet keder aşk
bu katı duygulu yürekte hepsi var
güneşe karşı ya da toprağın altında
saatlerce onları konuştuğumu bilirim
ağlamayı unutmuş bu gözler beni affet
şu saatte çok şeyler dinlemeni
istemiyorum geceden
saçların varsın dökülsün omuzlarına
elbet dilinden düşmemeli hürriyet şarkıları
çünkü seni bağrıma basarken de düşünmüşüm
beş kıtada hürriyet adına konuşanları
onun uğrunda kaybetti delikanlılar
bir bahar gibi çiçeklerle dolu hayatlarını
bir bahar gün ışığı ve ıslak yapraklar
ilk kez seven bir yüz umutlu bakışlarıyla
konuşmaya başladı işte tekrar

*

Bu gece tek başıma ve karanlıktayım
ağaçlardan yıldızlardan uzakta kalbe yakın
yanan avuçların ve yüzüne dökülen saçlar
ben de çok istiyorum aşktan konuşmayı
ama Çin’de daha kurtarılmamış şehir var
çekik gözleri örgülü saçlarıyla biliniyorlar
orada binlerce hektar araziye pirinç ekilir
gene binlerce hektar toprağı su basmış derler
bütün insanları seven kalbim tekrar konuşacak
çok zahmetlerle az kazananlardan yana
her sabah güneşle birlikte işbaşı ederler
bıçakçı Süleyman ve yeşil tulumbalı Ahmet
cömert yürekleri tertemiz bakışlarıyla
hikâyesini anlatmışlardır Manavgatlı İsmail’in
bir öğle paydosunda ya da soğuk bir akşamüstü
çok zaman avutmuştur onları mısralarımız
bir cıgara içimi zaman geçmiş çok mu
gözlerimi senin yüzünde dinlendirirken
yalnız seni değil onları da düşünüyorum
elektriksiz kasabalar çıra ışığındaki köyler
kilometrelerce yol aşan kamyonlar
batının postalarını taşıyor doğu şehirlerine
kömür yüklü mavnaları ve emekçi halkıyla
severim memleketimin alın teri kokan toprağını

*

bu gece tek başıma ve karanlıktayım
biliyorum okyanustan geliyor bu rüzgâr
yarın sabah şafakla uyandığım vakit
hürriyete ve yaşamaya inandığım için
seni tekrar dudaklarından öpeceğim
yalnız sen değil bütün insanlar
Tuna üzerinde feribot işletenler dok işçisi
düşman elindeki köprüleri alan yurtseverler
Cherbourg’ta mitralyöze göğüs geren çavuş Henri
velhasıl bütün hürriyet savaşçıları
sizler en kutsal anılarım arasındasınız.