Prevestitorii negri - de César Vallejo

Sunt lovituri în viață, atât de năpraznice ... Nu știu!
Ca zdrobirile furiei lui Dumnezeu; parcă prevestindu-le,
o premoniție a tot ceea ce am suferit
se încorpora în suflet ... Nu știu!

Sunt puține; dar sunt ... Deschid tranșee obscure de fum
pe chipul cel mai aprig și pe spatele cel mai puternic.
Poate că vor fi armăsarii barbarilor lui Atila-hun;
sau negrii prevestitori pe care ni-i trimite Moartea.

Ele sunt căderile adânci ale Christosului sufletului
de o credință adorabilă pe care Destinul o huleste.
Aceste lovituri sângeroase sunt crăpăturile
unor pâine care arde la ușa cuptorului.

Iar omul ... Sărac ... sărac! Își întoarce ochii, ca
atunci când un clap ne sună peste umăr;
întoarce ochii nebuni și tot ceea ce trăiește
este impondibil, ca o baltă de vinovăție, din vedere.

Există lovituri în viață, atât de puternice ... nu știu!

traducere - g.Cristea



Los heraldos negros
de César Vallejo

Hay golpes en la vida, tan fuertes… ¡Yo no sé!
Golpes como del odio de Dios; como si ante ellos,
la resaca de todo lo sufrido
se empozara en el alma… ¡Yo no sé!

Son pocos; pero son… Abren zanjas oscuras
en el rostro más fiero y en el lomo más fuerte.
Serán tal vez los potros de bárbaros Atilas;
o los heraldos negros que nos manda la Muerte.

Son las caídas hondas de los Cristos del alma
de alguna fe adorable que el Destino blasfema.
Esos golpes sangrientos son las crepitaciones
de algún pan que en la puerta del horno se nos quema.

Y el hombre… Pobre… ¡pobre! Vuelve los ojos, como
cuando por sobre el hombro nos llama una palmada;
vuelve los ojos locos, y todo lo vivido
se empoza, como charco de culpa, en la mirada.

Hay golpes en la vida, tan fuertes… ¡Yo no sé!