Văd din nalte balustrade,către munte, munte, munte,umbre-ntinse de catâriîncărcați cu răsărite.Ochii lor de întristarese umbresc în lunga noapte.La răscrucile de aer,zorile sălcii se crapă.Cerul albilor catâriochii de mercur și-nchide,dând amurgului cuminteun sfârșit de-nsuflețiri.Pentru-a nu le-atinge nimeni,apele îngheață, mute.Apă goală și nebunăde pe munte, munte, munte.
*Mihail, plin de danteleîn alcovul din altar,coapse fine-și dezvelește,năluciri de felinar.Și Arhanghelu-mpietritsub a degetelor cruceîși ascunde nervul dulceîn puf și privighetori.Cântă Sfântul din cristaluri;ca efeb* de mii de zori,parfumat cu tari esențeși îndepărtat de flori.
*Marea își dansează plaja,o poemă de balcoane.Țărmurile selenareculcă trestii, saltă voci.Vin gitanele spărgândfloarea-soarelui, în dinți,fese mari și-ntunecateca planetele de cupru.Vin înalții gentilomi,damele de triste birje,melancolice brunetece-au fost ieri privighetori.Și episcopul Manilei,lacom ochi, suflet sărac,zice slujba-n două ape,pentru doamne și bărbați.
*Mihail șade cuminteîn alcovul din altar,cu jupoane apretatede sclipiri și broderii.Sfântu-i rege peste globuri,peste cifrele impare,la ceremonii berbere- strigăte și nalte-amvoane.
traducere - g.Cristea
Notă*efeb - adolescent, tânăr de o frumusețe deosebită - în Grecia antică - care făcea parte dintr-un colegiu (cu caracter militar).
Comentariu - Sfântul Mihail
Când Lorca i-a trimis acest poem lui Claudio Guillén în 1926, el l-a intitulat San Miguel Arcángel (acesta este un pelerinaj). Aceasta se referă la faptul că pe 29 septembrie are loc un pelerinaj de la Albaicín la schitul San Miguel, din vârful muntelui sfânt. Acest pelerinaj și San Miguel, care există, sunt elementele reale și autentice care sunt sărbătorite în acest poem de tradiție populară din Granada.
Poezia este dedicată unui diplomat și însoțitor al fratelui poetului, Francisco, pe nume Diego Buigao de Dolmáu.
Subiect: Pelerinajul San Miguel din Granada.
„Umbre-ntinse de catâri/ încărcați cu răsărite.”. (versetele 3 și 4) Aceste cuvinte se referă la vremea când vânzarea de floarea-soarelui era tradițională la târgul San Miguel.
„Apă goală și nebună/ de pe munte, munte, munte.” (versetele 15 și 16) se referă la apa râului Damo care curge printre pietre și stânci, între Alhambra și Sacro Monte. În plus, la intrarea în zona urbană nu este descoperit, ci acoperit de așa-numitul ,,embovedado''(boltit), un fel de canalizare mare care poartă râul sub Calle de los Reyes Católicos.
O ironie este exprimată în versetele 25-28, unde Lorca își bate joc de efectul pe care-l creează statuia.
Din versetele 33-44 se poate observa o mare combinație de oameni: „Vin gitanele (...), Vin înalții gentilomi/ damele de triste birje (...) Și episcopul Manilei”. Această procedură de amestecare a diferitelor personaje este realizată de Lorca, pentru a realiza și a estompa realitatea pe care își creează romantismul. Acest lucru face ca descrierea unui pelerinaj să devină poezie magică și mitică.
(El Rincón del Vago - Romancero gitano; Federico García Lorca)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu