Închipuire - de Julio Flórez Roa

 

O ficțiune ești? Sau poate o himeră?
Un vis făcut din carne, ce-i viu și e frumos?
Un fulger de lumină? Se-ntreabă nebulos
magu-ntrupat în primăvara efemeră.

Ți-e fruntea albul crin, pupila strălucirea,
Gura-nflorită ți-e și nimeni nu mai speră
mierea ce în petale ține prizonieră
firava colibri ce-așteaptă răscolirea.

Mă-ntreb fără de pace de ce iubirea-i spin,
de vreme ce trofeul nu-l voi avea - iubesc?
Mă-ntreb de ce îmi umpli acest aer-respir?

Căci peste tot dorința-mi te află mai firesc:
of, pleoape deschid și pretutindeni te admir;
pleoape cobor, și-n mine, atunci, eu te zăresc.

traducere - g.Cristea

Vision
de Julio Florez Roa

Eres un imposible? Una quimera?
Un sueño hecho carne, hermosa y viva?
Una explosión de luz? Responde esquiva
maga en quien encarnó la primavera.

Tu frente es lirio, tu pupila hoguera,
tu boca flor en donde nadie liba
la miel que entre sus pétalos cautiva
al colibrí de la pasión espera.

Por qué sin tregua, por tu amor suspiro,
si no habré de alcanzar ese trofeo?
Por qué llenas el aire que respiro?

En todas partes te halla mi deseo:
los ojos abro y por doquier te miro;
cierro los ojos y entre mí te veo