Faust (fragment) - de Estanislao del Campo

 

I

Pe un cal de-acel' bălțat,

Marfă nouă, mânzișor,

Vine-n jos, la trap ușor,

Într-o șa bine-ancorat,

Un țăran de prin Banat*,

Cu porecla Poale-Gri:

Tânăr călăreț, hai, dii!,

Cum nu cred că-i altu' dârz, 

Apt de-a călări un mânz

Și sub lună a-l struni.

Ah, corcitul! - de părea

Împietrit în bidiviu

Ce  era încă zurliu,

dar sub frâu se supunea;

Norocos se mai credea

de-a nu fi doar îmblânzit,

Ci de-asemeni țesălat

De vreo fată logostea.

Ah, Christoase, cin' va-avea

Preafrumosul cal bălțat!

Cum era nestăpânit,

Dând din cap, fugind haihui,

Răsunau pe trupul lui

Frumuseți de-argint și vântul;

Căci garant era argintul,

Hamul, pinteni, catarame...

Și în legănat de coame

Duse omu-n Cârțișoara:

,,Bine că-mi cără povara,

Cocoșei de-argint și-alame!''

Și pe scurt: - Cum voi a spune,

Poale-Gri sosi la râu

Și, descălecând pe-un brâu,

deshămă calul din strune.

Iscodind câmpu-n genune,

Mânzu' fornăi - măi lie! -,

Când văzu o pălărie

Care-n vânt se ridica

Spre o  zdreanță ce zbura

Mai încolo, peste-o glie.

Prins în șa țăranul zisă:

- Mergi, Zefir! Care-i necazul?

Și îi mângâie grumazul

Cu-a lui palmă-n hățuri prinsă.

Și-o nechezătură-ntinsă

Slobozi calul' când vede

Pe-un țăran ieșind aieve'

Dintr-un lac, pătat total,

Că nicicând trufașul cal

Nu visase așa pete.

traducere - g.Cristea

Notă* - Numele localităților și ale personajelor au fost adaptate limbii române, pentru o mai bună rimă. Versurile, din creația originală, sunt scrise în limba castiliană veche, conținând cuvinte creole și lunfarde, într-o manieră gauchescă (populară).

Estanislao del Campo (n. 7 februarie 1834, Buenos Aires - d. 6 noiembrie 1880, Buenos Aires) a fost un poet argentinian.

Cea mai reprezentativă operă a autorului este poemul umoristic, Fausto, scris în maniera populară, gaucho, și apărut în anul 1866. Acesta cuprinde impresiile sale de la reprezentația lui Faust, al lui Charles Gounod, ce a avut loc la Teatrul Colon, din Buenos Aires. Sunt remarcabile finele observații realiste și redarea atmosferei locale.

În 1870, și-a publicat poeziile sub titlul ,,Poesías''.

Fausto (fragmento)

de Estanislao del Campo

I

En un overo rosao,

Flete nuevo y parejito,

Caía al bajo, al trotecito,

Y lindamente sentao,

Un paisano del Bragao,

De apelativo Laguna:

Mozo jinetazo ¡ahijuna!,

Como creo que no hay otro,

Capaz de llevar un potro

A sofrenarlo en la luna.

¡Ah criollo! si parecía

Pegao en el animal,

Que aunque era medio bagual,

A la rienda obedecía

De suerte, que se creería

Ser no sólo arrocinao,

Sino tamién del recao

De alguna moza pueblera.

¡Ah Cristo! ¡quién lo tuviera!...

¡Lindo el overo rosao!

Como que era escarciador,

Vivaracho y coscojero,

Le iba sonando al overo

La plata que era un primor;

Pues eran plata el fiador,

Pretal, espuelas, virolas

Y en las cabezadas solas

Traiba el hombre un Potosí:

¡Qué!... Si traía, para mí,

Hasta de plata las bolas.

En fin: -como iba a contar,

Laguna al río llegó,

Contra una tosca se apió

Y empezó a desensillar.

En esto, dentró a orejiar

Y a resollar el overo,

Y jué que vido un sombrero

Que del viento se volaba

De entre una ropa, que estaba

Más allá, contra un apero.

Dió güelta y dijo el paisano:

-¡Vaya "Záfiro"! ¿qué es eso?

Y le acarició el pescuezo

Con la palma de la mano.

Un relincho soberano

Pegó el overo que vía,

A un paisano que salía

Del agua, en un colorao,

Que al mesmo overo rosao

Nada le desmerecía.