Copilărie - de Chely Lima

 

1

Un băiat singur, cu capul plecat.
Discul se-nvârte. Lebede coboară-n zbor razant.
Un copil ce-ncearcă inutil să-și pună un nume.
Iubește toată lumea. Nu cunoaște limite sau vrăji.
Vrea o spadă și un cal negru, neștiind
cine-o așteaptă în turnul păzit de balaur.
Se vede într-un timp ce nu există.
Se-ntrezărește într-un război corp la corp.
Apa de mare o revendică cu un plescăit voluptuos.
Muzica o învăluie într-un giulgiu de ceață, o diluează.
Un băiat serios, cu ochi galbeni ca cei ai bufnițelor.
Nu știe unde este tribul lui. El nu știe.
Îți extinde degetele și mâna - e un păianjen, o stea,
un mic animal palid care caută ceva de care să se-agațe.
Își atinge claviculele cu vârful arătătoarelor reci;
se mușcă încercând zadarnic să simtă gustul
propriului sânge. Își pierde răbdarea.
Vrea să lapideze cuibul dorințelor secrete,
pe care melodia îl dezvăluie pe jumătate.
Un copil cufundat în el, așezat pe genunchii morții.
Vrea ca toată lumea să fie iubita lui, prada sa,
în vânătoarea care se-anunță.
Muzica face o piruetă, începe să se retragă,
desenează o spirală pe discul de vinil negru, expiră.

2

Avea un înger păzitor ce părea un cântăreț de rock.
Părul lung, dezordonat, cârlionțat.
Gura la doi milimetri de microfon, surâzătoare
ambiguă ca cea a ,,Sfântului Ioan'' de Da Vinci, curbată
și foarte roșie, aproape sângerândă. Talia
ondulând din trunchiul sfârcurilor ascuțite.
Fesele strânse. Coapsele pe punctul de-a lua foc.
Un înger dezbrăcat sub fulgarinul său gri.
Un înger cu cearcăne demascatoare.
Cu o funingine suspectă pe pleoape.
Cu ochelari obscuri pentru a-l deruta pe Dumnezeu.
În fiecare seară mă legăna, mă adormea cu povești
despre orgii cerești care dăinuiau o mie de ani.
Îmi cosea costumele de tocilar, de student studios.
El mă sfătuia ce măști să port, ce tonuri de voce
să emit la momentele potrivite, ce camuflaje
de cameleon să mi se impregneze pe piele.

traducere - g.Cristea

Chely Lima ( Havana , 6 ianuarie 1957) este numele literar al scriitorului  nord-american de origine cubaneză care a fost înregistrat la nașterea sa sub numele de Graciella Lima Álvarez. Narator, poet și dramaturg; precum și fotograf, editor, scenarist de film, scenarist de radio și televiziune.
     În 1979 l-a cunoscut pe scriitorul Alberto Serret , care avea să-i devină partener și colaborator în numeroase proiecte literare și artistice; în anul următor s-au mutat amândoi în Insula Pinilor , unde Chely a lucrat mai întâi ca consultant în teatru pentru un grup de teatru pentru copii și mai târziu ca consultant literar. Acolo și-a început activitatea și ca redactor al unui buletin literar.
    Are o prodigioasă activitate literară, scriind poezie, proză de ficțiune și dramaturgie, și de asemenea numeroase scenarii de filme și librete pentru radio și TV.
     De-a lungul timpului i s-au decernat mai multe premii pentru activitatea literară și artistică.

Infancia
de Chely Lima

1

Una niña sola, cabizbaja.
El disco gira.  Los cisnes bajan en vuelo rasante.
Una niña que trata inútilmente de darse un nombre.
Ella ama a todos.  Ella no sabe de límites ni hechizos.
Quiere una espada y un caballo negro, pero desconoce
a quien le espera en la torre que custodia el dragón.
Se ve en un tiempo que no existe.
Se intuye en una guerra cuerpo a cuerpo.
El agua del mar la reclama con un chasquido de lujuria.
La música la enreda en una sábana de niebla, la diluye.
Una niña seria, con los ojos amarillos como los de los búhos.
Ella no sabe dónde está su tribu.  Ella no sabe.
Extiende los dedos y su mano es una araña, una estrella,
un pequeño animal pálido que busca a qué asirse.
Se toca las clavículas con la punta de los índices fríos;
se muerde intentando inútilmente probar el sabor
de su propia sangre. Se impacienta.
Quiere apedrear el nido de secretas apetencias
que la melodía revela a medias.
Una niña absorta, sentada en el regazo de la muerte.
Ella quiere que todos sean sus amantes, sus presas
en la cacería que se anuncia.
La música hace un giro, empieza a replegarse
traza una espiral en el long-playing negro, expira.

2

Tenía un ángel guardián que parecía un cantante de rock.
El pelo largo, enredado, ensortijado.
La boca a dos milímetros del micrófono, sonriente,
ambigua como la del San Juan de Da Vinci, curvada
y muy roja, sangrienta casi. La cintura,
sobre el torso de tetillas puntiagudas, ondulando.
Las nalgas apretadas. Los muslos a punto de quemarse.
Un ángel desnudo debajo de su sobretodo gris.
Un ángel con ojeras delatoras.
Con un tizne sospechoso en los párpados.
Con lentes oscuros para despistar a Dios.
Todas las noches me arrullaba, me dormía con historias
de orgías celestes que duraban mil años.
Cosía mis disfraces de nerd, de estudiante estudioso.
Aconsejaba qué máscaras usar, qué tonos de voz
emitir en los momentos oportunos, qué camuflajes
de camaleón ceñirme al pellejo.