Smochinul - de Juana de Ibarbourou

 

Pentru că este aspru și urât,
pentru că toate ramurile sale sunt gri,
mi-e milă de smochin.
În grădina mea sunt o sută de pomi frumoși:
pruni rotunzi, 
lămâi zvelți
și portocali cu muguri lucioși.
Primăverile, 
toți aceștia sunt plini de flori
în preajma smochinului.
Și sărăcuțul pare așa de trist,
cu ramurile sale răsucite, că niciodată
de strânși ce sunt mugurii nu se i văd... 
De aceea,
Ori de câte ori trec pe lângă el
îi spun, încercând să-mi îndulcesc
și să-mi înveselesc vocea:
- Smochinul este cel mai frumos 
dintre toți arborii din grădină.
Dacă ascultă și înțelege limba 
pe care i-o vorbesc,
ce dulceață atât de adâncă e cuibărită 
în sufletul său sensibil de copac!
Și probabil, la noapte
Când vântul i va răcori coroana,
Îmbătat de fericire, va spune :
,,Azi mi-au zis că-s frumos.’’

traducere - g.Cristea

La Higuera 
de Juana de Ibarbourou

Porque es áspera y fea,
porque todas sus ramas son grises,
yo le tengo piedad a la higuera.
En mi quinta hay cien árboles bellos:
ciruelos redondos, 
limoneros rectos
y naranjos de brotes lustrosos.
En las primaveras,
todos ellos se cubren de flores
en torno a la higuera.
Y la pobre parece tan triste
con sus gajos torcidos que nunca
de apretados capullos se visten...
Por eso,
cada verz que yo paso a su lado,
digo, procurando
hacer dulce y alegre mi acento:
-Es la higuera el más bello
de los árboles en el huerto.
Si ella escucha,
si comprende el idioma en que hablo,
¡qué dulzura tan honda hará nido
en su alma sensible de árbol!
Y tal vez, a la noche,
cuando el viento abanique su copa,
embriagada de gozo le cuente:
"Hoy a mí me dijeron hermosa".