Înaintea zorilor - de Octavio Paz

 

Confuze zgomote, incertă claritate
O nouă zi începe.

E-o cameră-n penumbră
și-ntinse două trupuri. 

Îngândurat mă pierd
pe câmpul fără nimeni.

De-acuma orele și-ascut cuțite.
Dormi lângă mine încă;
duios și-ndepărtată, 
curgând în nemișcare.

Inaccesibilă, de te doresc,
cu ochii te palpez
și te privesc cu mâna.

Lungi vise ne despart
și sângele ne-aduce împreună:
suntem un râu de pulsuri cardiace.

Se rumenesc sub pleoape-ți
semințele de soare.
Lumea
n-a devenit încă reală,
și timpul se-ndoiește:
un singur lucru-i cert -
căldura pielii tale.

Din respirație ți-ascult
lăuntica maree,
silaba rătăcită-a Zorilor.

traducere - g.Cristea



Antes del comienzo
de Octavio Paz

Ruidos confusos, claridad incierta
Otro día comienza.

Es un cuarto en penumbra
y dos cuerpos tendidos.

En mi frente me pierdo
por un llano sin nadie.

Ya las horas afilan sus navajas.
Pero a mi lado tú respiras;
entrañable y remota
fluyes y no te mueves.

Inaccesible si te pienso,
con los ojos te palpo,
te miro con las manos.

Los sueños nos separan
y la sangre nos junta:
somos un río de latidos.

Bajo tus párpados madura
la semilla del sol.
El mundo
no es real todavía,
el tiempo duda:
sólo es cierto
el calor de tu piel.

En tu respiración escucho
la marea del ser,
la sílaba olvidada del Comienzo.