Între disperare și speranță - de Jidi Majia

 

Nu știu
Ce se află pe ultima pagină
A cărții sfinte a Ierusalimului,
Știu doar că o bombă explodă
Într-un autobuz din Betleem,
Când treceam pe lângă o cafenea de pe marginea drumului;
În explozia care a avut loc acolo, încă o dată, 
Speranța care apăruse din disperare, 
Într-o clipă, s-a dovedit a fi o himeră.

Nu știu
Dacă se poate folosi durerea ca balanță,
Pentru a cântări viața și moartea,
Durerea este un eveniment de rutină
În fiecare colț al Ierusalimului;
Și totuși nu am renunțat niciodată
Să denunț violența și la dorința mea de pace;
Cred că gloanțele
Ar trebui uitate pentru totdeauna;
Acum, dincolo de Zidul Izolării, chiar în această zi
Strigătele copiilor
Sunt îmbibate de sânge;
Nu voi mai putea crede din nou în forța supremă a creației,
Deoarece caruselul violenței 
Ne-a redus speranțele de o mie de ori
Pentru nimic, rămânând doar disperarea.

Istoria acestui oraș
Pare să fie la fel
Din ziua nașterii sale;
Trădarea și ura le-au ținut companie oamenilor;
Chiar și mângâind o piatră, aici,
Înseamnă mângâierea lacrimilor omenești
(de aceea când ascultăm pietrele Ierusalimului,
Auzim doar bocet)
Nu știu
Ce se află pe ultima pagină
A cărții sfinte a Ierusalimului,
Dar știu
Că-n vechiul oraș Ierusalim,
Între speranță și disperare,
Există o singură cale de-a alege 
- Calea păcii!

traducere din spaniolă - g.Cristea

     Jidi Majia, de naţionalitate yi, nuosu, este poet, scriitor chinez. S-a născut în anul 1961, în Munţii Marele Liang, provincia Sichuan. În 1982 a absolvit Secţia de limbă chineză din cadrul Institutului Naţionalităţilor din Sud-Vest.
    A fost secretar al Secretariatului Asociaţiei Scriitorilor din China, viceguvernator al Provinciei Qinghai. În prezent este membru al Comitetului Permanent al Comitetului Provinciei Qinghai, Şeful Departamentului de propagandă, Preşedintele Asociaţiei scriitorilor minorităţilor naţionale, Consilier al Asociaţiei de poezie a Chinei.
   Din anul 2007, organizează Festivalul internaţional de poezie Lacul Qinghai, fiind preşedintele Comitetului de organizare a festivalului, şi totodată preşedintele Comitetului de organizare şi preşedintele Comitetului de acordare a premiilor ale Festivalului internaţional de poezie Anvelopa Tibetană de Aur.
   A primit numeroase premii pentru poezie în China şi în străinătate. Opera sa a fost tradusă în engleză, franceză, germană, spaniolă, polonă, cehă, sârbă, coreeană, şi a fost publicată în mai bine de o duzină de ţări.  

(Editura Ideea Europeană)

Entre el desespero y la esperanza

de Jidi Majia 

No sé

Que se encuentra en la última página

Del sagrado libro de Jerusalén

Ahora sé que una bomba explotó

Sobre un bus de Belén

Mientras pasaba por un café al borde de la carretera

En la explosión que ocurrió allí, una vez más

La esperanza que había surgido de la desesperación

En un instante, resultó ser una burbuja

No sé

Si pueda usar el dolor como la escala

Para pesar la vida y la muerte

Pero este es un rutinario acontecimiento

En cada esquina de Jerusalén

Sin embargo, nunca he abandonado

Mis denuncias contra la violencia y mi añoranza de paz

Pienso que las balas

Deberían ser relegadas al pasado para siempre

Ahora, justo más allá del Muro del Aislamiento, este mismo día

Los gritos de los niños

Se empapan de sangre

Nunca podré volver a creer nuevamente en la suprema fuerza de la creación

Porque el ciclo de la violencia

Ha reducido nuestras esperanzas mil veces

Para nada salvo la desesperación

La historia de esta ciudad

Parece destinada a ser así

Desde el día de su nacimiento

La traición y el odio le han hecho compañía a la gente

Incluso acariciar una piedra aquí

Significa acariciar lágrimas humanas

(por eso cuando escuchamos a las piedras aquí

Escuchamos sólo llanto)

No sé

Que se encuentra en la última página

Del sagrado libro de Jerusalén

Pero sé

Que en la antigua ciudad de Jerusalén

Entre la esperanza y la desesperación

Sólo hay un camino a escoger

-¡El camino de la paz!

Traducido del chino - León Blanco