Orizont
de Antonio Machado
În seara vastă și limpede precum plictisul,
când lancea ei amenința în vânt vara fierbinte,
multiplicau fantasma ce-mi bântuia crunt visul
mii de penumbre nălucind pe câmpuri, răstignite.
Părea apusu-n slavă oglinzi de-mpurpurare
sau un cristal de flăcări ce-mprăștie visare
adâncă peste câmpuri, spre infinituri sure.
Și-atunci simții impulsul din pasul meu - sonorul -
reverberând departe prin sângerat crepuscul,
iar dincolo de-acesta cântau zorile pure.
traducere - g.Cristea
Horizonte
de Antonio Machado
En una tarde clara y amplia como el hastío,
cuando su lanza blande el tórrido verano,
copiaban el fantasma de un grave sueño mío
mil sombras en teoría, enhiestas sobre el llano.
La gloria del ocaso era un purpúreo espejo,
era un cristal de llamas, que al infinito viejo
iba arrojando el grave soñar en la llanura...
Y yo sentí la espuela sonora de mi paso
repercutir lejana en el sangriento ocaso,
y más allá, la alegre canción de un alba pura.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu