Începe bocetulghitarei.Se sparg potirele-aurorei.Începe bocetulghitarei.E inutil s-o faci să tacă.E imposibilplânsul să-i oprești.Bocește monoton,ca lăcrimarea apei,ca vântul plângândpeste zăpezi.E imposibilplânsul să-i oprești.Pentr-un noian de-ndepărtăriea plânge.Nisipul Sudului fierbinte,tânjind albe camelii.Fără destin plânge săgeata,târziul fără zoriși prima pasăre murindpe ramuri.Ghitară, of!- rănită inimă, adânc,de-al spadelor cvintet.
traducere - g.Cristea
La guitarra
de Federico Garcia Lorca
Empieza el llanto
de la guitarra.
Se rompen las kopas
de la madrugada.
Empieza el llanto
de la guitarra.
Es inútil callarla.
Es imposible
callarla.
Llora monótona
como llora el agua,
como llora el viente
sobre la nevada.
Es imposible callarla.
Llora por cosas
lejanas.
Arena del Sur caliente
Que pide camelias blancas.
Llora flecha sin blanco,
la tarde sin mañana,
y el primer pájaro muerto
sobre la rama.
¡Oh guitarra!
Corazón malherido
por cinco espadas.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu