Dac-aș putea să desfrunzesc cu mâinile-mi - de Federico Garcia Lorca

 

Eu rostesc al tău nume

Prin nopți-chihlimbare,

Când stele coboară

Să se-adape din lună

Și adorm rămurele

De frunzare ascunse.

Dezgolit parcă sunt

De  iubire și muzici.

Ceas nebun care cântă

Ore vechi și murinde.

Eu rostesc al tău nume,

În noaptea aceasta,

Și pare că-mi sună

Mai străin și departe.

Mai departe de stelele toate

Și mai trist decât ploaia cea blândă.

Te-oi mai iubi ca atuncea

vreodată? E vinovată

inima-mi ce bate,

dacă dispare ceața?

Ce altă pasiune mă așteaptă?

Va fi tăcută, pură?

Dac-aș putea să desfrunzesc

cu degetele-mi luna!!

traducere - g.Cristea

Si mis manos pudieran deshojar

de Federico Garcia Lorca

Yo pronuncio tu nombre

En las noches oscuras

Cuando vienen los astros

A beber en la luna

Y duermen los ramajes

De las frondas ocultas.

Y yo me siento hueco

De pasión y de música.

Loco reloj que canta

Muertas horas antiguas.

Yo pronuncio tu nombre,

En esta noche oscura,

Y tu nombre me suena

Más lejano que nunca.

Más lejano que todas las estrellas

Y más doliente que la mansa lluvia.

¿Te querré como entonces

Alguna vez? ¿Qué culpa

Tiene mi corazón?

Si la niebla se esfuma

¿Qué otra pasión me espera?

¿Será tranquila y pura?

¡¡Si mis dedos pudieran

Deshojar a la luna!!