Uitare - de Octavio Paz

 

Închide ochii și pierde-te-n întuneric,
sub frunzișul roșu al pleoapelor.
Scufundă-te-n aceste vârtejuri
de sunet ce zumzăie și cad,
și răsună acolo, în depărtare,
până-n străfundul timpanului,
ca o cascadă asurzitoare.

Scufundă-ți ființa-n întuneric,
îneacă-ți pielea,
adânc, în măruntaiele tale;
ce te uimesc și-ți orbesc
osul, o scânteie palidă,
iar între abisuri și golfuri tenebroase
deschide-ți penajul albastru spre focul rătăcitor.

În astă umbră fluidă a visului
ți se umezește goliciunea;
abandonează-ți forma, spuma
care nu știe pe cine-a lăsat la țărm;
pierde-te-n tine, infinito,
în ființa ta infinită,
suflet ce se ascunde-n altă mare:
uită-te și uită-mă.

În astă uitare fără vârstă sau profunzime,
buze, sărutări, iubire, totul renaște:
stelele sunt fiicele nopții.

traducere - g.Cristea

Olvido
de Octavio Paz

Cierra los ojos y a oscuras piérdete
bajo el follaje rojo de tus párpados.
Húndete en esas espirales
del sonido que zumba y cae
y suena allí, remoto,
hacia el sitio del tímpano,
como una catarata ensordecida.

Hunde tu ser a oscuras,
anégate la piel,
y más, en tus entrañas;
que te deslumbre y ciegue
el hueso, lívida centella,
y entre simas y golfos de tiniebla
abra su azul penacho al fuego fatuo.

En esa sombra líquida del sueño
moja tu desnudez;
abandona tu forma, espuma
que no sabe quien dejó en la orilla;
piérdete en ti, infinita,
en tu infinito ser,
ser que se pierde en otro mar:
olvídate y olvídame.

En ese olvido sin edad ni fondo,
labios, besos, amor, todo renace:
las estrellas son hijas de la noche.