Sălbatică - de Juana de Ibarbourou

 

Beau apa limpede și clară - izvodire -
și lenevesc pe câmp ținându-mi sprijinire
un copăcel de roșcov  lucios și temerar,
ce-n crengile lui poartă dulceața de cuibar.

Așa-mi petrec amiezi, rebelă și bronzată,
pe moalele covor de iarbă aromată
mușcând adânc din carnea căpșunii suculente
sau căutând prin zmeuri miresme imanente.

Mi-e trupul impregnat de-arome vii, focoase
și pajiști împlinite. Prin plete răcoroase
se-mprăștie fâneața cu-aroma ei solară
și sevele de mentă, și floarea de secară.

Sunt liberă, ferice și  tânără mă văz,
precum a fost zeița de grâu și de ovăz!
Neprihănită sunt ca Bendis prin cicori
și-adulmec iarba clară crescând la cântători!

traducere - g.Cristea

Salvaje 
de Juana de Ibarbourou

Bebo el agua limpia y clara del arroyo
y vago por los campos teniendo por apoyo
un gajo de algarrobo liso, fuerte y pulido
que en sus ramas sostuvo la dulzura de un nido.

Así paso los días, morena y descuidada,
sobre la suave alfombra de la grama aromada.
Comiendo de la carne jugosa de las fresas
o en busca de fragantes racimos de frambuesas.

Mi cuerpo está impregnado del aroma ardoroso
de los pastos maduros. Mi cabello sombroso
esparce, al destrenzarlo, olor a sol y a heno,
a savia, a yerbabuena y a flores de centeno.

¡Soy libre, sana, alegre, juvenil y morena,
cual si fuera la diosa del trigo y de la avena!
¡Soy casta como Diana
y huelo a hierba clara nacida en la mañana!