Bună dimineața Dianei - Vânătoreasa - de Efrain Huerta

 

Multe dimineți bune, dafin, multe dimineți bune, metal, negură și liniște.
Încă din zori te văd, spic grandios, alergând după ceață,
iar tu ești, în memoria mea, esența orizontului, un vis fragil.
Olaguíbel* ți-a dat perfecțiunea zborului și farmecul inefabil de a fi liniștită,
senină, cu genunchiul în aer și cu sânii pentru totdeauna, ca petalele
ce-ar fi căzut, cu lentoare, din splendidul trandafir al întregii adolescențe.
Multe bune dimineți, o, junglă, lagună a pasiunii, elenă și anxioasă.
Bună dimineața în bronzul tău de violete bronzate și bună dimineața, prietenă,
pentru pântecul tău sau plaja  unde se nasc dorințe de violență spinoasă.
Bună dimineața, vânătoareaso, săgetătoare a zorilor, zeița amurgurilor!
Las la picioarele tale un pic de poftă tinerească și pe umerii tăi, cu greu,
abandonez aripile frânte ale acestui poem.

traducere - g.Cristea

Notă*
Juan Fernando Olaguíbel - a fost un sculptor mexican, autor al unei opere ample care poate fi văzută în diferite părți ale orașului Mexico City ( Diana Vânătoreasa, Fântâna Petróleos ) și în alte orașe mexicane ( Monumentul Pípila ).

Buenos días a Diana Cazadora
de Efrain Huerta

Muy buenos días, laurel, muy buenos días, metal, bruma y silencio.
Desde el alba te veo, grandiosa espiga, persiguiendo a la niebla,
y eres, en mi memoria, esencia de horizonte, frágil sueño.
Olaguíbel te dio la perfección del vuelo y el inefable encanto de estar quieta,
serena, rodilla al aire y senos hacia siempre, como pétalos
que se hubiesen caído, mansamente, de la espléndida rosa de toda adolescencia.
Muy buenos días, oh selva, laguna de lujuria, helénica y ansiosa.
Buenos días en tu bronce de violetas broncíneas, y buenos días, amiga,
para tu vientre o playa donde nacen deseos de espinosa violencia.
¡Buenos días, cazadora, flechadora del alba, diosa de los crepúsculos!
Dejo a tus pies un poco de anhelo juvenil y en tus hombros, apenas,
abandono las alas rotas de este poema.