Noapte de vară - de Octavio Paz

 

Palpez și simt tot trupul nopții,
vara ce te-mbăiază-n râuri,
suflare în care stelele se-neacă,
mireasma unei guri,
din buzele pământului.

Tărâm de buze, gură
unde un  iad agonizând răsuflă,
buze prin care cerul plouă,
iar  apa cântă și naște paradisuri.

E-n flăcări arborele nopții,
și așchiile lui sunt stele,
pupile sunt, sunt păsări.
Și curg lunatice izvoare.
Limbi de sare-incandescentă
peste-o plajă de-ntuneric. 

Totul respiră, trăiește, se revarsă:
lumina-nfiorându-se,
ochiul prin spațiu,
inimi pulsând ritmat
și noaptea-n infinitul său.

O naștere obscură, fără țărmuri, 
se naște-n noaptea verii,
și-n ochiul tău se naște tot văzduhul.

traducere - g.Cristea

 

Noche de verano
de Octavio Paz

Pulsas, palpas el cuerpo de la noche,
verano que te bañas en los ríos,
soplo en el que se ahogan las estrellas,
aliento de una boca,
de unos labios de tierra.

Tierra de labios, boca
donde un infierno agónico jadea,
labios en donde el cielo llueve
y el agua canta y nacen paraísos.

Se incendia el árbol de la noche
y sus astillas son estrellas,
son pupilas, son pájaros.
Fluyen ríos sonámbulos.
Lenguas de sal incandescente
contra una playa oscura.

Todo respira, vive, fluye:
la luz en su temblor,
el ojo en el espacio,
el corazón en su latido,
la noche en su infinito.

Un nacimiento oscuro, sin orillas,
nace en la noche de verano,
en tu pupila nace todo el cielo.