Totem LVI (56) - de Amalia Iglesias Serna

 

Delir
al luminii.
Un cor
de raze pe care nu ți-l amintești:
scapulari*, megaliți
și maci 
pe jumătate
deschiși.
Sanctuarele unui vis tămăduitor, unde mirosea a păianjeni
și-a lemn mort. Epuizare într-un abdomen re'ntors
a respira o licărire de minune posibilă,
îmbrățișată de tăcere, fără teama
de a-ți imagina la ce sperai. Și-apoi
să prezici vertijul unei păduri proaspete,
abandonată de zăpadă, nevătămată,
fără crevase, fără cioate, fără luminișuri, doar
cu urma fosilizată a glasurilor sale de lut,
acolo unde ploaia și-nchină lenta bulbuceală-n rădăcini.
Fără mânie sau speranță, metamorfozează
materia ce dizolvă într-o clipire
talismane atemporale pe fruntea zorilor.
Litanii, brazde, larve, hipertrupuri însămânțate
în întuneric, holograme ale eternității
în fierberea bătăilor de inimă. Un cameleon pornit
în copierea culorii umbrei sale.

traducere - g.Cristea

Notă*

scapular(i) - bucată de stofă purtată de unele ordine călugărești peste umăr, deasupra veșmintelor.

Amalia Iglesias Serna s-a născut în Menaza , un cătun din Aguilar de Campoo , în nordul provinciei Palencia-Spania, unde la vârsta de 10 ani a câștigat deja un concurs de poezie la școala din Menaza. În anii șaizeci a absolvit Facultatea de Filologie Hispanică, din cadrul Universității din Deusto și unde a început debutul în poezie. Începuturile sale la Bilbao, în cadrul grupului ,,Poetas para el Pueblo'', au condus-o la publicarea primului său poem. .

Prima sa carte, ,,Un loc pentru foc'' , a primit Premiul Adonais în 1984. Cea de-a doua sa lucrare, ,,Memorial de Amauta'' (1988), este plină de nuanțe suprarealiste. Scrie o a treia colecție de poezii, ,,Zaruri și îndoieli (1996) și în 2003 publică ,,Înainte de nimic'' care reunește toată opera sa poetică anterioară. În același an, publică ,,Intravenus'' , împreună cu Dolores Velasco . Și în 2005 ,,Lazăr scutură urzicile'', poate cea mai complexă dintre cărțile sale.

A fost inclusă în diferite antologii precum ,,Zeițele albe''; ,,Au cuvântul'' (Hyperion); ,,Poeții anilor optzeci'' (Mestral); ,,Antologia poeziei spaniole 1977-1995'' (Castalia); ,,Cântecul cântecelor'' (Muchnik); ,,Ab Ipso Ferro'' - Congresul internațional de poezie ,,Fray Luis de León''. 

Tótem LVI
de Amalia Iglesias Serna

Delirio
de la luz.
Un estribillo
de trazos que no recuerdas:
escapularios, megalitos
y amapolas
a medio
abrir.
Santuarios de algún sueño de sanación donde olía a arañas
y a madera muerta. Cansancio en el abdomen de volver a
respirar un brillo de milagro posible
abrazado al silencio, sin miedo a
imaginar lo que esperabas. Y despué
spredecir el vértigo de un bosque recién
abandonado por la nieve, sin heridas,
ni grietas, ni ruinas, ni rastrojos, sólo
el rastro fosilizado de sus voces de barro
donde reza la lluvia su lento balbuceo de raíces.
Sin rabia ni esperanza, metamorfosis de
materia que se disuelve en un abrir y cerrar
de ojos, talismanes sin edad frente a la aurora.
Letanías, surcos, larvas, hipercuerpos sembrados
en la oscuridad, hologramas de eternidad
en su hervor de latidos. Un camaleón empeñado
en copiar el color de su sombra.