*
Sub splendoare
pieile noastre
se-nflăcărau aurii
ca un ochi de jaguar
ce descuie misterul
curcubeului din pupila sa
și renunță-n fața sclipirii
semnelor
În acest colț de lume
întotdeauna se vorbește de-un zmeu
*
Fulgerele
și furtuna lor
străluminează întunericul
Frumoasa noapte moartă
arde
și pielea ta atât de vanitoasă
în acest trosnet de arbori
*
Astrele prevestiră masacrul
precum păzitorii secretului nostru
dar a fost târziu și-a fost negură
luară foc și corăbiile vestind incendierea
La următoarea clipire de valuri
trene - jaruri prăvălite
luminară văzduhul ca un fulger
ce-amână-n ramificare
perpetua obscuritate a bolții sale
Din cer cădeau cioburi
și cenușă
și trupurile noastre goale
s-au îmbrăcat în măruntaiele oceanului
radiindu-ne pleoapele
până la-ntrebare
Știam deja despre noi
insule risipite sub zeități
imposibil de enumerat
Niciun viitor? Și-acum ce urmează?
Ca fiecare ochi să negocieze pentru el însuși
*
Repetarăm un scenariu de țipete
pentru-a mânia muntele
cu măști ce-acoperă
veșmintele - piei de fiare panterine*
și inimile noastre în centru
O geografie a junglei
unde pregătirăm săgeți și coregrafii
pentru santinelele noastre
După aceea
nopțile n-au mai fost nimic altceva
decât invenția originii
- o grămadă de morți sub cerul liber
și de asemenea
un pic de mescal* vechi
ce se năștea din primul copac
Înainte de groază eram vii
Toți doriserăm să fim soarele
*
Travestite
sub amenințarea peyote*
câteva Femei ale Răsăritului
consumă băutură de porumb
înaintea delirului de-a fi învinse
F e t e-p u m ă
F e t e-c ă p r i o a r ă
dansând ce-a mai rămas din viață
Pe acestă turtă de pământ
Ce se poate face mai mult?
Nimeni nu vrea să accepte finalul
Mâine ne vom întoarce la jertfe
Iar eu voi spune:
ăsta-i trupul meu
ăsta mi-e sângele
asta mi-e promisiunea pentru voi
Voi răsuci grumazuri inamice
voi zdrobi cu piciorul cranii
voi onora ne'nchipuita născocire
ce n-o vom putea scrie
Înainte de-a le vedea capetele stivuite pe câmp
mă voi duce să pedepsesc lașii și trădătorii
Asta va fi utima mea sărbătoare
*
Îngenunchez în fața ta
Mamă-Vulcan
aprind flacăra
și muntele devine lumină
Îmi lipesc fruntea
cu varul cenușii tale
îmi împletesc părul
cu rămurele de mentă
și repet:
Asta sunt
o ultimă piesă de rezistență
traducere - g. Cristea
Notă*
Război înflorit sau Xochiyaoyotl (din limba indienilor nahuatl) a fost un tip de război ritualic al aztecilor, din secolele anterioare cuceririi spaniole, constând în acordul dintre mai multe orașe amerindiene, care organizau lupte în care prizonierii din ambele tabere erau capturați și sacrificați, pentru îmbunarea zeilor de a le aduce ploaia. Acest gen de război se iniția mai ales când aztecii se confruntau cu fenomene de secetă extremă.
Daniela Catrileo este o poetă chiliană, descendentă mapuche. S-a născut în 1987 în comuna San Bernardo, Santiago de Chile. A obținut o diplomă în educație și este profesor de filozofie, artistă și activistă pentru drepturile indienilor mapuche. și membră al Colectivo Mapuche Feminista Rangiñtulewfü. Ea a primit un grant de la Fundația Pablo Neruda (2011) și un altul pentru scriere creativă (2012 și 2016) de la Consiliul Național al Culturii și Artelor. Poezia ei a apărut în colecțiile Cada Vigilia (2007) și El territorio en viaje (2017). A publicat cărțile Río herido (2013), Invertebrada (2017) și Guerra Florida (2018). De asemenea, a participat la cartea colectivă Niñas con palillos (2014), câștigătoare a Premiului Mustakis. În 2018, ea a realizat acțiunea „Mari pura warangka küla pataka mari meli: 18.314”, o serie de intervenții în Santiago de Chile, pentru a denunța nedreptățile comise împotriva poporului mapuche în baza Legii antiterroriste 18.314 din 1984.
,,În primul rând, există sistemul economic, care se ocupă avid și necondiționat de popoarele indigene. Este un sistem prădător și extractiv, distrugând natura și locurile care au semnificație spirituală pentru oamenii noștri. Dar există și alte tipuri de violență colonială pe care corpurile noastre le experimentează. Există discriminări de lungă durată, genocid cultural și politic. Nu am fost niciodată recunoscuți ca oameni. Până în prezent, niciun guvern nu a schimbat nimic. Există ceva care continuă de-a lungul anilor și nu se termină, un război inegal. Ei bine, nu avem aceleași mijloace ca statul, forțele militare și companiile.'' ( Daniela Catrileo )
Guerra florida (fragmento)
de Daniela Catrileo
*
Bajo el resplandor
nuestras pieles
se iluminaron doradas
como un ojo de jaguar
que abre el secreto
del arcoíris en su pupila
y sucumbe ante el fulgor
de los signos
En este pedazo de mundo
siempre se trata de un cometa
*
Relámpagos
y su tormenta
destellos en la oscuridad
La hermosa noche muerta
arde
y tu piel tan de humo
en este crepitar de árboles
*
Los astros señalaron la matanza
como guardianes de nuestro secreto
pero era tarde y fue niebla
quema y naves anunciando aflorar
Al siguiente pestañeo de olas
estelas brasas desplomadas
iluminaron el cielo como un rayo
que demora en ramificar
la oscuridad perpetua de su bóveda
Del cielo caían astillas
y cenizas
y nuestros cuerpos desnudos
se fueron vistiendo en las entrañas del océano
irradiando nuestros párpados
hasta la pregunta
Ya sabíamos de nosotras
islas desparramadas bajo dioses
imposibles de nombrar
No future ¿Y ahora qué?
Que cada ojo negocie por sí mismo
*
Ensayamos un escenario de griteríos
para enojar a la montaña
con máscaras que tapizan
vestiduras pieles de fieras panterinas
y nuestros corazones al centro
Una geografía selvática
donde entrenamos flechas y coreografías
para nuestras centinelas
Después de esto
las noches no fueron más
que el invento del origen
un manojo de muertes a la intemperie
y tal vez
un poco de añejo mezcal
que nacía del primer árbol
Antes del horror estábamos vivas
Todas quisimos ser el sol
*
Travestidas
a punta de peyote
algunas Mujeres del Este
se inyectan muday
ante el delirio de ser vencidas
N i ñ a s p u m a
N i ñ a s c i e r v o
bailando lo que resta de vida
En este amasijo de tierra
¿qué más se puede hacer?
Nadie quiere aceptar el final
Mañana volveremos a las ofrendas
Y yo diré:
este es mi cuerpo
esta es mi sangre
esta es mi promesa para ustedes
Voy a torcer cuellos enemigos
patear cráneos
honrar la ficción indecible
que no podremos escribir
Antes de ver sus cabezas apiladas en el campo
me iré a reventar yanaconas
Esa será mi última fiesta
*
De rodillas ante ti
Volcán Madre
enciendo el fuego
y la montaña se ilumina
Empalmo mi frente
con cal de tu ceniza
trenzo mi cabello
con ramitas de menta
y repito:
Esto soy
una última jugada
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu