Camera giganticului sărman, nocturnă și decorată
de mâini atât de neputincioase că tocmai ating brocartul persan
al îngerului,
îmi cercetează amănunțit pieptul, deschizându-și discuția
ca niște fălci triste.
Aici, șuvițele cărunte și buclele de lună și dantelă
cântă inextingibil maiestatea razei, aici, efigia
defunctului
leagă mărgelele ofilite de ureche, iar inima de
lampa sa însurită.
Întronare ca pentru smerenia mea! Camera sărmanului este un
vers foarte cumpănit,
e-o voce atât de liniștită și exprimată încât epuizează fericirea,
destrămându-mi sărăcia în augustele țesături ale unei
răceli dumnezeiești.
traducere - g.Cristea
Cintio Vitier (La Habana, 1921 - 2009), poet, critic și istoric cubanez, unul dintre membrii principali ai grupului Origen , care îi includea și pe José Lezama Lima , Virgilio Piñera , Eliseo Diego , Gastón Baquero și alte personalități proeminente ale literaturii insulare. Viața sa a fost întotdeauna marcată de dedicare pentru scrisori, ca cercetător, popularizator, critic și scriitor care a cultivat poezia, mai presus de toate genurile, și, ocazional, romanul.
S-a spus că poezia sa este condusă de o inteligență nu abstractă și conceptuală, ci mistică, parte a unei rădăcini întunecate și evoluează într-o manieră lucidă și coerentă, chiar și în grija metricii, așa cum se vede în poezia Imposibil , că poetul inclus în prima sa livrare colectivă. De-a lungul timpului, preocuparea sa s-a îndreptat către limbaj și o reducere progresivă a naturii sale magice.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu