Ceva-i lipsește după-amiezii - de Cintio Vitier

 

Ceva-i lipsește după-amiezii,
pinii nu sunt împliniți,
iar eu privind norii
simt ceea ce n-am simțit.

În fiecare clipă mă-ntreb
despre comoara pierdută 
a cărei umbră se mișcă
cu melancolică înfrigurare.

Dorința se uită la mine,
nocturnă, singură, infinită;
tăcută trece nostalgia
chemând eterne vestigii.

Gestu-mi n-ajunge niciodată
pe pământul destinului;
viața se-ncheie neterminată,
visele rămân în suspans.

traducere - g.Cristea

Algo le falta a la tarde
de Cintio Vitier

Algo le falta a la tarde,
no están completos los pinos,
y yo mirando a las nubes
siento lo que no he sentido.

A cada instante pregunto
por el tesoro perdido
cuya sombra se desplaza
con melancólico frío.

Mirándome está el deseo,
nocturno, solo, infinito;
callada va la nostalgia
llameando eternos vestigios.

No llega nunca mi gesto
a la tierra del destino;
la vida acaba inconclusa,
quedan los sueños en vilo.