joi, 22 aprilie 2021

Întinsă și sfâșiată... - de Octavio Paz

 






Întinsă și sfâșiată,
în dreapta venelor mele, mută;
pe țărmuri nesfârșit muritoare,
nemișcată și-ncolăcită.


Îți ating pielea delirantă,
silențioșii pori, gâfâind,
cursa circulară a sângelui tău,
pulsul său repetat, verde și cald.


Mai întâi e-o răsuflare a zorilor,
o prezență-ntunecată a bătăilor inimii
ce-ți cutreieră prin piele, plinul buzelor,
strălucitoare mângâieri de alint.


Arcul sprâncenelor devine cearcăn.
Ah, sete, sfâșietoare,
groaza răniților ochi
în care-mi văd originea și moartea,
ochi gravi de naufragiată
cheamându-mă-n spume,
către alba zonă a leșinului
goliciunii vorace,
ce ne cufundă în noi înșine.


Aruncați în albe vâltori,
ne zgâriem originea,
vegetalul ne cheamă,
piatra ne amintește
de rădăcina-nsetată
a copacului ce-a crescut din pulberea noastră.


Îți ghicesc chipul printre-aceste umbre,
suspinul teribil al pântecului tău,
toate nașterile tale
și moartea pe care-o porți ascunsă.
În ochii tăi navighează copii, penumbre, 
fulgere, ochii mei, goliciunea.


traducere - g. Cristea






Tendida y desgarrada...
de Octavio Paz


Tendida y desgarrada,
a la derecha de mis venas, muda;
en mortales orillas infinita,
inmóvil y serpiente.


Toco tu delirante superficie,
los poros silenciosos, jadeantes,
la circular carrera de tu sangre,
su reiterado golpe, verde y tibio.


Primero es un aliento amanecido,
una oscura presencia de latidos
que recorren tu piel, toda de labios,
resplandeciente tacto de caricias.


El arco de las cejas se hace ojera.
Ay, sed, desgarradora,
horror de heridos ojos
donde mi origen y mi muerte veo,
graves ojos de náufraga
citándome a la espuma,
a la blanca región de los desmayos
en un voraz vacío
que nos hunde en nosotros.


Arrojados a blancas espirales
rozamos nuestro origen,
el vegetal nos llama,
la piedra nos recuerda
y la raíz sedienta
del árbol que creció de nuestro polvo.


Adivino tu rostro entre estas sombras,
el terrible sollozo de tu sexo,
todos tus nacimientos
y la muerte que llevas escondida.
En tus ojos navegan niños, sombras,
relámpagos, mis ojos, el vacío.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Bufnițele - de Alberto Blanco