Coboară-ncet luceferi - de Eli Galindo

 

Potiru-mi ridic,
încrustat cu-animale-aurite,
și mă las dus de vin pân-aproape de stele.

O pasăre zboară ascuns
pe-o bucată de cer,
dăruindu-mi penajul de îngeri.

Cântec de valuri
alunecă 
blând
peste vâsle
- departe,-n ținuturi uitate,
aproape de mare,
ard coapse de bivol

și simt cum luceferi
coboară încet
printre bezne,
-  lumini fulgerând visători.

traducere - g.Cristea

      Eli Galindo ( n. la 13 septembrie 1947, San Sebastián de Los Reyes, Edo. Aragua, Venezuela  - d. la 13 februarie 2006, Caracas, Venezuela)  a fost un poet venezuelean și profesor universitar. 

      A contribuit la cele mai importante periodice din Venezuela și a fost profesor, timp de peste douăzeci de ani, la Școala de Litere a Universității Centrale din Venezuela. A lucrat ca editor la  Revista Nacional de Cultura,  unde a lăsat numeroase articole și note care trec în revistă lucrarea autorilor venezueleni. În calitate de membru al Fondului Editorial Orlando Araujo al Federației Asociațiilor Scriitorilor din Venezuela, a promovat activitatea valorilor naționale și a coordonat, printre altele, ediția cărții  ,,La casa en la poesía venezolana del Siglo XX''  (1993).

Los astros caen despacio
de Eli Galindo 

Levanto mi copa
labrada en animales dorados
y me dejo llevar por el vino junto a los astros

Un pájaro vuela oculto
la parte de cielo
que me brinda plumas blancas

Canto a las ondas
que se deslizan
calmas
a los remos
mientras quemo muslos de buey
cerca del mar
a las tierras lejanas

y siento que los astros
caen despacio
hacia la noche
hacia los relámpagos y sus blancos