Focul fiecărei zile - de Octavio Paz

 Lui Juan García Ponce

Ca și aerul
ce se-adună și se destramă
peste paginile geologiei,
pe masele planetare,
clădirile sale invizibile
- omul.

Limbajul său este doar un grăunte,
dar învăpăiat,
în palma spațiului.

Silabele sunt incandescențe.

De asemenea sunt plante:
rădăcinile lor
frâng tăcerea,
ramurile lor
construiesc sălașe-ale sunetelor.

Silabe:
se leagă și dezleagă,
se joacă
de-a potrivirea și nepotrivirea.

Silabe: 
se rumenesc pe frunți
și-nfloresc pe buze.

Rădăcinile lor
beau întuneric, mănâncă lumină.

Graiuri:
arbori incandescenți
cu frunzare de ploi.

Vegetații de fulgere,
geometrii de ecouri:
pe foaia de hârtie
poezia se preface
ca o dimineață
în căușul nopții.

traducere - g.Cristea

El fuego de cada día
de Octavio Paz

A Juan García Ponce

Como el aire
hace y deshace
sobre las páginas de la geología,
sobre las mesas planetarias,
sus invisibles edificios:
el hombre.

Su lenguaje es un grano apenas,
pero quemante,
en la palma del espacio.

Sílabas son incandescencias.

También son plantas:
sus raíces
fracturan el silencio,
sus ramas
construyen casas de sonidos.

Sílabas:
se enlazan y se desenlazan,
juegan
a las semejanzas y las desemejanzas.

Sílabas:
maduran en las frentes,
florecen en las bocas.

Sus raíces
beben noche, comen luz.

Lenguajes:
árboles incandescentes
de follajes de lluvias.

Vegetaciones de relámpagos,
geometrías de ecos:
sobre la hoja de papel
el poema se hace
como el día
sobre la palma del espacio.