lui Pablo Neruda
Suflă vântul
peste palmierii și ienuperii din Temuco*,
și se furișează supus
spre limpedea frunte a lui Ñielol,
către copilăria
unei păduri parfumate de pini,
către amintirea
unui început fără de sfârșit.
Ascultă,
ascultă pinii ...
ascultă vântul printre pini ...
ascultă liniștea din urma vântului împleticit prin pini ...
Ascultă
și îți vei aminti
că ai mai auzit toate acestea:
c-ai mai ascultat aceste cuvinte cândva ...
Deja ai aruncat o privire,
nu la ceea ce spun cuvintele
născute în centrul gândirii,
ci la ceea ce ne face să spunem cuvintele
care curg din izvorul sprâncenei
construind de-a lungul drumului
o lume paralelă,
o lume a semnelor
ce arată spre lună,
dar care niciodată nu va fi lună,
un univers al hărților
dorind să cartografieze universul.
Suflă vântul
peste alunii și ulmii din Temuco
și se nalță nesupus
către pădurea de araucarias* a copilăriei,
spre începuturi,
către mirabila lumină plină de petale
și sărutări frunzoase,
spre fruntea perfectă și clară-a lui Ñielol.
traducere - g.Cristea
Notă*
Ñielol - este vorba de un deal din proximitatea orașului Temuco-Chile, care în cultura indienilor mapuche a reprezentat un un loc mistic, de închinare ceremonială, unde aceștia descifrau semnele înțelepciunii și cunoașterii.
Temuco - este un oraș din Chile, capitala regiunii Araucanía.
araucarias - un gen de conifere veșnic verzi, din familia Araucariaceae. Există 20 de specii existente în Noua Caledonie, Insula Norfolk, estul Australiei, Noua Guinee, Argentina, Chile, Brazilia și Paraguay.
Viento de Ñielol
de Alberto Blanco
a Pablo Neruda
El viento sopla
sobre las palmeras y juníperos de Temuco
y sube obediente
hacia la frente despejada del Ñielol,
hacia la infancia
de un bosque fragante de pinos,
hacia el pasado
de un comienzo sin fin.
Escucha,
escucha los pinos…
escucha el viento entre los pinos…
escucha el silencio detrás del viento entre los pinos…
Escucha
y te darás cuenta
de que ya has oído todo esto:
ya has escuchado estas palabras antes…
Ya te has asomado,
no a lo que dicen las palabras
naciendo en el centro de la frente,
sino a lo que nos hace decir las palabras
que fluyen del manantial del entrecejo
construyendo en el camino
un mundo paralelo,
un mundo de índices
que apuntan a la luna
pero que nunca son la luna,
un universo de mapas
que quiere mapear el universo.
El viento sopla
sobre los avellanos y los olmos de Temuco
y sube insumiso
hacia el bosque de araucarias de la infancia,
hacia el inicio,
hacia la deslumbrante luz llena de pétalos
y besos del follaje,
hacia la frente perfecta y despejada del Ñielol.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu